Samba

 

Samba isi are originile in Africa, dar a fost descoperita in Brazilia, unde s-a dezvoltat, devenind de altfel si un dans national, fiind o combinatie de influente africane, indiene si iberice. Numeroasele versiuni ale Sambei – de la Baio( pronuntat Bajao) la Marcha – sunt dansate la Carnavalul de la Rio si in scolile de samba.

In secolul al XVI-lea, portughezii au descoperit pe coasta Sud Americana, un loc deosebit de frumos, numit January River, adica Rio de Janeiro. Colonistii s-au stabilit acolo, iar pe masura ce colonia a inceput sa prospere, au fost adusi sclavi din sud vestul Africii pentru plantatiile din Bahia, acum zona de nord-est a actualei Brazilii.

Pentru aderentii religiei afro-braziliene, Candomble, Samba inseamna a te ruga, a-ti invoca propriul orixa (Dumnezeu/sfant). Ritmurile africane ce au fost asimilate in muzica latino vin din Yoruba, Congo sau alte tari vest africane, care au fost facute scalve in Lumea Noua. In patria lor natala, ritmurile erau menite a invoca diversi zei. Candomble pastreaza aceste ritmuri chiar si in timpurile noastre! Aceste ritmuri au fost cele care au dat nota dominanta a muzicii braziliene, facand din Samba un tip unic de muzica.

Dansurile native au fost considerate a fi o blasfemie de catre europeni, si nu de putine ori  s-a incercat stoparea popularitatii acestor dansuri. Si cu toate acestea, in multe dintre colonii atat negrii cat si albii au adoptat acest stil de dans.

Atat dansul in sine, cat si muzica pot avea numeroase forme. Primele incercari de a aduce Samba in salile de dans europene dateaza in jurul anilor 1923-1924, dar abia dupa al Doilea Razboi Mondial acest dans a devenit popular in Europa, in perioada 1948-1949. Atunci Walter Lair impreuna cu partenera sa Lorraine au avut o contributie deosebit de importanta in dezvoltarea Sambei.

In anii 1830 s-a dezvoltat un dans provenind dintr-o mixtura intre figurile de dans executate de negri, impreuna cu rotatii ale corpului si sway-uri din Lundu. Mai tarziu au fost adaugati pasi de carnaval. Acest dans a inceput sa se modifice, iar dansatorii au optat pentru stitul european caracterizat de o pozitie de dans destul de apropiata intre cei doi dnsatori. In jurul anului 1885, a fost adoptata de inalta societate din Rio, si popularizata sub numele de Zemba Queca, pentru a fi modificat numele in Mesemba.

La inceputul secolului XX, Masemba a fost combinat cu un alt dans brazilian numit Maxixe si a fost popularizat in SUA si Europa. A fost descris ca avand pasi de Polka, realizati pe muzica cubaneza, Habanera (din Havana). In prezent, Samba inca mai contine pasul numit Maxixe, constand intr-un chasse si o punctare.

In anii 1930, Samba s-a numit Carioca. Filmele au dus rapid la popularizarea ei, ca de exemplu Fred Astaire si Ginger Rogers dansand acest stil impreuna in filmul “Flying Down to Rio”, “Zborul spre Rio”. In anul 1941, popularitatea lui a explodat efectiv prin jocul realizat de Carmen Miranda in numeroasele ei filme, mai ales in “That Night in Rio”, “Acea nopate din Rio”. Un alt element surprinzator, este faptul ca posturile de radio din SUA si intreaga lume, au ajuns sa emita acest gen de muzica… Taxele exorbitante pe care trebuiau sa le plateasca pentru drepturile de autor ale muzicii autohtone si europene, au fost elementul care a ajutat cel mai mult popularizarea muzicii de samba. In loc sa plateasca sume foarte mari de bani, transmiteau muzica latino, care pe langa faptul ca se putea emite fara nici o taxa in prealabil platita, prindea la public intr-un mod uimitor.

Samba a fost in anii 1950 popularizata de catre Printesa Margareta, care juca un rol central in societatea britanica.

Samba din cadrul dansului sportiv, desi pastreaza elemente pe care brazilienii le considera a fi adevarata samba, a fost structurat in anul 1956 de catre Pierre Lavelle. Din acel moment, au aparut numeroase tipuri de samba in directa legatura nu moda vremurilor.

Masura muzicala este de 2/4, tempoul fiind de 50-52 masuri pe minut.

Pentru a reusi exprimarea adevaratului caracter al Sambei, dansatorii trebuie sa abordeze o interpretare vesela, exuberanta. Majoritatea figurilor de Samba ce se danseaza astazi sunt realizate prin miscarea soldurilor, miscare dificila, dar fara de care dansul si-ar pierde efectul.

Cu o coregrafie echilibrata, alternand deplasarile cu partile statice si miscarile rapide cu cele lente, acest dans emana energie amintind in permanenta de vestitele Carnavaluri de la Rio.

Dansul in forma lui curenta, inca mai are figuri ce au ritmuri muzicale diferite, ‘tradand’ originile mixte ale dansului. De exemplu, figura Bota Fogo este dansata pe ‘1 & a 2′, adica pe un sfert de ritm, in timp ce Natural Rolls sunt dansate pe ‘1 2 &’, adica pe o jumatate de ritm. Dansul, precum am mai spus si mai sus, este caracterizat atat de miscarea ampla de sold, dar si de o trasatura corporala plata a rasucirii, fiind dansat cu greutatea spre in fata pe un picior flexat.