Franta

 

In secolul al XVIII –lea atentia asupra dansului s-a mutat din Italia in Franta. Cel mai bun ghid al acestei perioade este Pierre Rameau, a carui carte “The Dancing Master” este un ghid al dansurilor de societate exectutate nu doar in Franta, ci prin toata Europa. “The Dancing Master” descrie de asemenea reprezentatii scenice, pentru dansul social si cel de scena, impartind aceeasi pasi. 

Dansul a devenit extrem de personal si de creativ atat pentru dansator cat si pentru coregraf. Dansatorii individuali adaugau adesea pasi proprii, iar in aceasta perioada au fost recunoscuti primii artisti care lucrau pe cont propriu.

Printre cei mai placuti dansatori din perioada primei jumatati a secoului al XVIII –lea era Marie Anne de Dupis, numită Camargo, a carei tehnica si indrazneala erau extraordinare; ea obisnuia sa isi scurteze fusta cu cativa cm pentru a permite publicului sa vada si sa aprecieze mai bine indicatiile pasilor. Marie Salle a fost de asemenea una din cele mai importante favourite, aducand un nou fel de libertate dansului prin expresivitatea ei si prin costumele folosite, precum si prin folosirea cu gratie a gesturilor. Gaetanp Vestris a fost primul dintre dansatori, cunoscut pentru eleganta si delicatete.

Salvatore Vigano a fost un alt dansator care in cele din urma a schimbat cursul artei sale. Dupa ce a lucrat in tineretea lui in Italia si Spania, s-a dus la Viena, unde printre altii, a colaborat cu Beethoven. Dansurile create de el erau remarcate pentru folosirea inovativa a grupurilor si atentia lor minutioasa asupra detaliilor. Mai mult decat oricare din semenii sai, Vigano a realizat opere ce reaminteau de arta sculpturii.