Italia

 

         Din multe stiluri cunoscute in ultima perioada a Evului Mediu – dansuri religioase, folk si spectacole ale trubadurilor – a pornit forma de arta cunosuta drept balet. Un pionier a carui munca a dus in aceasta directie a fost Guglielmo Ebreo, cunoscut mai degraba drept evreul William, din orasul Italian Pesaro. Un profesor de dans pentru nobilime, el a scris de asemenea un studiu despre dans care include unul din primele exemple de coregrafie. Acesti pasi de dans nu au fost creati pentru scena sau pentru dansatori profesionisti, ci pentru amatori care sa îi practice la balurile festive.

 Dansul se afla asadar in plina dezoltare. El era parte importanta a petrecerilor si a balurilor, gasindu-si intr-un final o casa in teatru. Fiind practicat intre actele comediilor clasice, a tragediilor sau a operelor, dansul a devenit cunoscut drept „intermezzos”. Treptat cuvantul „baletti” care se referea la inceput la dansuri sustinute in sali de bal, a fost folosit pentru lucrari dramatice in teatre. Baletul asa cum este cunoscut acum era foarte aproape de a lua nastere.

 O opera creata in 1581 – “Circe” – se spune ca a fost primul balet.

La cativa ani dupa “Circe”, in 1588, o carte de importanta majora in dezvoltarea baletului, “Orchesographie” de Thoinot Arbeau, a fost publicata. Aceasta prezenta pasi de dans si ritmuri care au devenit pozitii si miscari de balet in secolele XVII si XVIII.

 Urmatorul pionier de valoare a fost alt Italian. Desi cel mai bine recunoscut drept compozitor de opera, influenta lui asupra dansului a fost profunda. In 1661 el a alcatuit un departament de dans la Royal Academy of Music, si a jucat un rol important in formarea unui balet mai coerent si unificat. In 1664, acesta a inceput sa lucreze cu scriitorul de piese Moliere. Ei au produs multe opere care au avut un mare efect atat asupra muzicii cat si a dansului, ale carui scop si mijloace s-au schimbat. Se foloseau mai mult mainile si picioarele dansatorilor si exista o atitudine mai deschisa catre spatiul scenic.